- compromíte
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. şi pl. compromítã; part. compromís
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
compromíte
Look at other dictionaries:
compromite — COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr.… … Dicționar Român
compromiţător — COMPROMIŢĂTÓR, OÁRE, compromiţători, oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 COMPROMIŢĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.)… … Dicționar Român
discredita — DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2 … Dicționar Român
compromitere — COMPROMÍTERE, compromiteri, s.f. Acţiunea de a (se) compromite. – v. compromite. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPROMÍTERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (compromitere unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. peri clitare,… … Dicționar Român
murdări — MURDĂRÍ, murdăresc, vb.IV. tranz. şi refl. 1. A (se) face murdar, a (se) umple de murdărie; a (se) păta, a (se) mânji. 2. fig. A (se) compromite, a (se) înjosi, a (se) degrada. – Din murdar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român
mânji — MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004.… … Dicționar Român
